Nu știu cum să îți vorbesc
să mă fac mai înțeles
dar eu sper totuși ca tu
să îți deschizi sufletul
și să poți asimila
cuvintele din partea mea.
Nu știu cum să-ncep aici,
prin cuvinte sau pupici,
printr-un zâmbet sau suspin,
defătat sau chinuit
dar voi relata ușor
toate cele ce mă dor.
dar și cele fericite
numai cu tine trăite.
Mi-amintesc un 12 august într-o vineri pe-nserate
un băiat draguț mă sună, la tramvai să mă aștepte
ca să-ncepem mai târziu o nesfârșită poveste
într-o carte plină ochi de pagini îndrăgostite,
cu iubire și pasiune, cu respect și adorare,
declarații de dragoste, atracție și splendoare.
Ești iubitul meu acum și sunt foarte fericit!
Dar sunt singur deseori, izolat, dezamăgit
plângând zilele și nopți, nedormind și doar gândind
la ziua superbă-n care ochi în ochi ne vom vedea
și profund ne vom șopti: “Te ador, iubirea mea!”.
Sper totuși aici să scriu ce-mi doresc să-mi spui, să știu
și toată durerea mea să o văd într-un sicriu
îngropată undeva să nu știe nimenea.
Iar de nu se va putea, mă voi învăța cu ea
și cu-aceasta voi dori să trăiesc pân-oi muri.
Si atunci sigur voi vrea viața-mi scurtă de va fi
ca această infernă soartă sa mă lase-a odihni.
Dar până la reîntâlnire eu voi plânge tot mai mult
pentru că, oricât aș vrea, sufletul să mi-l ascult
și să pun pe o hârtie tot ce cred și tot ce simt
cuvinte tre’ să potrivesc, ca să mă fac înțeles.
Dară uneori îmi pare că fac toate în zadar,
când încerc ca să mă zbat, grija mea să-ți dau în dar,
iar tu nu poți să-nțelegi că doar binele-ți doresc
și că zbuciumat mă simt dacă bine tu nu ești,
că sufăr când tu te superi și nu vrei să îmi vorbești,
și că-mi curg lacrimi de ură, de tristețe și de dor
când te superi tu pe mine și vorbesc cu nimeni, iar…
Îmi inundă sufletul, cu durere infernală
singurătatea ce mi-o port și lipsa prezenței tale.
Și mai sufăr de atunci când eu îți scriu și tu nimic …
mă îngrijorez enorm și nu știu ce ai pățit
mă gândesc în orice fel: i-o fi rău, e supărat
poate nu, dar atunci cum
nu-mi raspunde-atâta timp?
Pe nimeni nu am aici, nici prieteni, nici amici
doar un gând mă ține tare: acela că mă iubești.
